PR Tea
Cum e sa combini o ceasca de ceai bun, traditional cu o discutie si mai buna despre PR, international de data asta? Pai am fost la eveniment sa aflu. Si am aflat, insa pe jumatate, pentru ca spatiul mult prea (re)strans in care mi-am petrecut aproximativ o ora jumatate nu mi-au permis confortul necesar pentru a savura ceaiul asteptat. Cu toate astea, discutia la care am asistat s-a dovedit interesanta, cel putin din cateva puncte de vedere.
PR tea-ul este un eveniment marca Prime Romania si are loc la Carturesti, in inima Bucurestiului. Cunosteam evenimentul, citisem despre el, insa nu am avut pana acum contextul sa pot ajunge.
Tema de azi a reprezentat-o PR-ul international iar invitati de seama au fost Alina Stanciu (Business Director Ogilvy PR), Adela Rogojinaru (Conferentiar Doctor Universitatea Bucuresti) si reprezentantul unei companii internationale (al carei nume imi scapa pe moment) ce a lucrat, printre altele, si pentru Rompetrol, Mac…
S-a discutat despre PR international, despre cum reusesc sau nu marii comunicatori sa adapteze mesajul in functie de specificul fiecarei culturi careia ii este adresat, Pentru ca ei (unii) au inteles nevoia de adaptare. Nu poti ramane impasibil la diferentele culturale si sociale pentru ca, daca vei cadea in pacatul rigiditatii, al inadaptabilitatii, doar de dragul de a te supune constantei si rigorilor policy-urilor interne, vei constata in final ca mesajul nu e tocmai cel mai potrivit pentru audienta ta, ba mai mult, comunicarea se transforma intr-o experienta unilineara, neeficace si total inoportuna. Pe de alta parte, alterarea radicala a identitatii corporative nu poate insemna decat esecul identificarii de catre public a companiei. Poti face schimbari pe ici, pe colo, insa nu si in punctele esentiale, cele care sunt deja universal acceptate si recunoscute de public.
O alta idee prezentata in cadrul Prtea-ului se refera la tendinta actuala in comunicare, reprezintata de migrarea actului de comunicare de la statutul sau clasic, uneori (deseori) gresit aplicat (ca o relatie univoca si mecanica gen stimul - raspuns) spre o noua abordare, de data asta conversationala, intre companie/organizatie/institutie (mai greu in Romania) si public. Odata cu dezvoltarea noilor tehnologii comunicarea se dezvolta si ea, asa cum era de asteptat de altfel. Avem acum web 2.0 depre care se tot vorbeste. Accesul nelimitat la exprimare permite existenta cetatenilor jurnalisti. Oricine are ceva de spus/scris/comentat/crititat (mai ales), o poate face. Orice companie care doreste sa se mentina pe o piata, oricare ar fi ea, nationala, internationala trebuie sa constientizeze faptul ca publicul ei nu constituie o masa de indivizi anonimi, pasivi, identici si cu totul vulnerabili in fata mesajelor lansate de comunicatori. Ba din contra!
Concluzia nu e decat una: ignorarea contextului socio-cultural in procesul de comunicare, inteleasa din ce in ce mai mult a fi o conversatie intre companie si public, este una din greselile ce trebuiesc evitate!



