Anotimpul meu preferat. Atat cat mai e – o luna, doua, pana incepe alt anotimp preferat… de altcineva.
La fiecare inceput de septembre, odata cu mirosul de frunze arse si parguitul strugurilor, cu castane maronii si crengi golase, imi aduc aminte si de mirosul dulceag de plastic al copertilor de caiete si cel al foilor abia uscate de cerneala din manualele colorate. Si nerabdarea de a trece in clasa2-a, a 3-a, a9-a…Ce frumos a fost. Si ce mult timp a trecut de-atunci… o mica mare vesnicie si-mi vine sa-o retraiesc …
In fiecare an, la fiecare inceput de sfarsit, cand toate sunt pe duca – frunze, pasari calatoare, soare, mare…mie imi vine sa incep.
7 responses so far ↓
maminineta // September 10, 2009 at 3:02 pm
Iata cum arunca toamna
Cu vopseaua ruginie
Frunze transformate-n aur
Se strang pat de cald sa tie
Ghiocelului firav
Ce acuma incolteste
Ai rabdare si astepta-l
Pentru tine infloreste.
Nea Costache // September 11, 2009 at 12:16 pm
Sarut mana si bine te-am gasit sanatoasa, acum, la inceput de toamna, anotimp pe care si eu il indragesc. O zi minunata!
Vania // September 13, 2009 at 12:17 pm
E anotimpul propice pentru noi începuturi…
amnesiacgirl // September 14, 2009 at 11:17 pm
multumesc mami:) frumoase versuri, pline de gingasie:)
amnesiacgirl // September 14, 2009 at 11:19 pm
bine te-ai intors Nea Costache! Sanatos, voinic? Multa santate va doresc!
amnesiacgirl // September 14, 2009 at 11:20 pm
Asa e Vania:) Rabdare si vointa sa avem:D
ghena.laura // November 18, 2009 at 11:27 am
este o compunere deosebita asta