mi-am uitat cartea acasa

Azi in metrou, in drum spre casa. ora 19 cu aproximatie. aglomeratie. oboseala si plictis. cam asta e atmosfera generala. ma uit in jurul meu. fete triste, indiferente, vesele, bolnave. Un ins la 45 de ani – aratand de 60 mesteca timid seminte de floarea soarelui scoase subtil din buzunarul jachetei mototolite. pastreaza cojile in pumnul strans si asprit de prea multa munca. E grizonat si are fata brazdata de riduri. Si pantalonii mult prea scurti si sifonati. un pic murdari. si incaltarile-i stalcite si-au pierdut de mult culoarea si un capat de siret. ma gandesc: omul asta, asa mancand seminte si pierdut in ganduri care ii rod stomacul odata cu boabele ce-i aluneca incet pe gatlej, omul asta in alta viata ar fi putut cu usurinta fi director de banca sau de multinationala. sau parlamentar. dar nu. acum e in metrou si e doar in viata asta si e roman si manaca seminte. si eu, eu ma uit la el si ma intreb. oare, eu ce-as fi putut fi?