Alex Mihaileanu pe Subiectiv:
Politica 2.0: Sfatul lui Christian Passin pentru politicienii cu blog
Dacă sînteţi de părere că puteţi transmite un mesaj relevant prin intermediul unui blog, dacă aveţi blog, puneţi mîna şi scrieţi voi. Şi asiguraţi-vă că nu scrie secretara, caz în care doar voi veţi avea de pierdut! Dacă scrie secretara, mai bine nu mai ţineţi un blog!
Scurt şi cuprinzător.
Politica 2.0: Ralf Guldenzopf, Blueberry Consulting
Citiţi mai jos o traducere (şi adaptare) a unui fragment din discursul lui Ralf Guldenzopf:
Pe internet, toţi sîntem invitaţi în casa unui candidat.
De ce a fost nevoie să mobilizăm electoratul? În Germania, oamenii nu mai intră în partide, nu mai merg la vot. În 2005, am făcut un studiu în rîndul oamenilor, dacă sînt interesaţi să se implice în campanii. Zece milioane de oameni au răspuns favorabil, dintre care peste 4 milioane pentru partidul nostru.
Oamenii vor să se implice în ceva ce e important pentru ei, dar nu vor să vorbească despre politică. Aşa că am încercat să dăm oamenilor un spaţiu de exprimare, prin urmare am apelat la internet. Trebuia ca în pozele de campanie să apară oameni cu simbolurile partidului nostru. Ne trebuia un punct de pornire.
Am stabilit că sînt şase paşi care trebuie urmăriţi: recrutare, înregistrare informaţii, pregătirea voluntarilor, acţiunea, amintirea şi raportarea la oameni (transmiterea rezultatelor, adus mulţumiri). Dacă e să îl cităm pe Ed Grefe, oamenii s-au săturat să asculte, vor să vorbească, de aceea internetul estea cea mai bună formă de media.
Noi am greşit, comparativ cu campania lui Obama, pentru că nu am scos în evidenţă interacţiunea cu publicul. Nu am avut video, nu am avut invitaţia la implicare pusă la vedere.
Următorul pe listă este Christian Passin, Manager pentru Europa de SE al Academiei Politice a Partidului Popular din Austria.
Politica 2.0: Politicienii şi ratingul – Mircea Geoană, Robert Turcescu, Ludovic Orban
A început dezbaterea despre politicienii care fac rating, moderator Adrian Ursu, redactor-şef la Cotidianul.
Meseria noastră, odată cu apariţia internetului, s-a modificat. Reporterul de teren începe să dispară. Meseria asta s-a schimbat radical.
Robert Turcescu
Mda. A mai spus cîteva chestii, dar le-am ratat pentru că scriam textul anterior. Oricum, multă lume a avut de comentat în jurul meu. Turcescu spune că a refuzat să se facă un saltimbanc la TV pentru mai mult rating, însă tonu-i agresiv e cam ca nuca-n perete. E o revoltă împotriva nimic. Sînt de acord cu ce spune, dar e prea nervos şi mult prea ţîfnos, iar asta nu poate decît să îl facă antipatic în situaţia dată.
A mai vorbit Mircea Geoană înaintea lui Turcescu. Concluzia lui este că presa se tabloidizează, ceea ce conduce către consolidarea rolului internetului, iar cine nu va înţelege acest lucru va avea doar de pierdut.
Ludovic Orban e de părere că politicienii vor face din ce în ce mai puţină audienţă. “Trebuie să te întrebi de ce deschid televizorul românii”, tot mai puţin pentru talkshow-uri politice. Din punctul lui de vedere, românii sînt tot mai dezinteresaţi, mai ales în contextul în care au de unde alege şi altceva, respectiv entertainment.
Mi-am deschis un blog. M-am speriat, realmente, de avalanşa de înjurături. Înţeleg că sînt antipatii, dar există o agresivitate, chiar un dezechilibru psihic al unora dintre cei care participă la această formă de comunicare. Practic, o face din plăcerea de a se defula, de a lansa acuzaţii sau critici. Nu vin să întrebe, ci să se îşi verse nervii. Vine unul să întrebe cînd va fi gata autostrada Transilvania şi mai bine de o sută care înjură.
Sînt de acord cu omul, cred că toţi ne lovim de problema asta. Are dreptate, oamenii nu ştiu să argumenteze sau le este prea lene, prin urmare e mai simplu să înjure. Dar nu vreau să intru din nou în discuţia asta.
La un congres intern, am fost votat şi am cîştigat [nu mă întrebaţi ce, că nu ştiu, n-am prins partea asta - n.m.]. După vot, vine la mine o domnişoară, îmi dă o felicitare, mă îmbrăţişează. O întreb de ce m-a votat şi îmi spune că i-a plăcut culoarea cravatei. Nu cred că ar trebui să votăm după culoarea cravatei, ci ar trebui să ne exercităm acest drept fundamental ca atare.
Eh, şi cu ocazia asta ni s-a confirmat şi cum votăm, nu-i aşa?
Dezbaterea a fost deschisă de către Corina Dragotescu. A spus nişte chestii deştepte din care n-am reţinut decît fragmente de idei pe care nu le pot reproduce (din cauză că scriam textul precedent). Acum vorbeşte Cozmin Guşă. Pînă acum, din punctul meu de vedere, n-a spus nimic demn de menţionat. Chiar nu cred că interesează pe nimeni despre educaţia publicurilor din România pe care ba le poţi, ba nu le poţi educa.
Prefer să ies la tutun şi revin la următoarea dezbatere.
Politica 2.0: Vladimir Pasti, cel mai bun discurs de pînă acum
Deşi a vorbit înainte de Bogdan Naumovici, n-am apucat să public ce a spus Vladimir Pasti, sociolog şi analist politic. Pe scurt, este singurul care a vorbit cît se poate de coerent şi care s-a încadrat perfect în timp. Iar ideile despre marketingul politic extrase de la el sînt cît se poate de pertinente.
Potrivit lui Pasti, marketingul politic se substituie politicului. Practic, un pic mai teoretic, marketingul politic este rezultatul a trei factori:
- Are o atitudine pragmatică.
Adică merge pe principiul “dacă pot convinge lumea să cumpere detergentul X, de ce n-aş putea să conving oamenii să îl aleagă şi pe candidatul Y? - Se bazează pe legenda care spune că politicienii cîştigă datorită tehnicilor de marketing politic.
Dacă pierde alegerile, cauza nu este discursul politic prost, ci este strict vina consilierilor. - Are o ideologie foarte nedemocratică, ce afirmă că toată lumea are dreptul de a vota, dar nu toţi oamenii sînt egal-competenţi să aleagă.
Astfel, oamenii pot vota şi îi pot convinge pe alţii să voteze un anumit candidat, dar nu în funcţie de miza politică, ci în funcţie de tehnici de marketing, de “afiş”.
Pasti mai spune că există tendinţa, în rîndul politicienilor, de a încerca să joace rolurile eroilor din reclame sau a personajelor din poveşti, pe principiul “cumperi două, a treia e gratis”: dacă votezi partidul X, primeşti politica Y (ex: o mărire de pensie, o autostradă etc.). Un exemplu concret este campania pentru primăria capitalei, care s-a bazat pe aspectele tehnice.
Din 1990 şi pînă acum, am trecut printr-un proces prin care partidele au trecut de la prezentarea ideologiei la un tip de legitimare prin birocraţie. Astfel, liderul ajunge să nu mai depindă de electorat, ci de partidul care îi strînge voturile.
Adică se creeaza terenul pentru marketing politc şi, astfel, apare şi ruptura dintre oamenii politici şi populaţie.
Politica 2.0: Bogdan Naumovici vorbeşte despre rezultatele campaniei online pentru Cozmin Gusă
Bogdan Naumovici îşi începe prezentarea cu statistici. În mai, categoria “Politică” în trafic.ro era pe locul 29, cu vreo 700.000 de unici, comparativ cu 6 milioane la categoria “Divertisment”, chestie care arată interesul utilizatorilor de internet faţă de politică. Exemplifică prin numărul de comentarii pe cîteva bloguri, în urma întîlnirii dintre bloggeri şi politicieni, care a avut loc în Club A.
După Dacia Sandero şi Prăjitura Casei, potrivit MediaCafe, campania lui Cozmin Gusă a fost a treia ca rezultate dintre cele desfăşurate pe Yahoo! Messenger. Rezultatul? 9 milioane de vizualizări, din care 30.000 de click-uri şi doar 5,9% voturi.
Bogdan Naumovici spune că tinerii sînt dezamăgiţi de politicieni, motiv pentru care nici nu sînt interesaţi să meargă la vot:
Nu e vina lor, este vina politicienilor că nu sînt interesaţi de politică. Tinerii se duc pe youtube. Nu se va schimba nimic dacă nu votează tinerii. Ei nu pierd nimic, continuă să îşi împartă ce au ei de împărţit.
Şi o replică mişto:
Dacă internetul exista din anii ‘80, Ceauşescu ar fi murit de bătrîneţe, vă jur!
Nu în ultimul rînd, Naumovici spune aşa: “Sînt sigur că alegerile vor putea fi cîştigate pe net. Atunci cînd se va vota pe net!”
Politica 2.0: Dumitru Borţun nu ştie cu ce se mănîncă internetul şi comunicarea online
Preşedintele Juriului de Onoare al Asociaţiei Române de Relaţii Publice, Dumitru Borţun, încearcă o prezentare. Problema este că nu a spus mai nimic pînă acum. Vorbeşte ca un profesor universitar – “care este”, de altfel – şi e un pic plictisitor.
Singura chestie demnă de reţinut este citatul din Adriana Săftoiu, care spunea mai devreme că “românii care stau pe internet nu votează, cei care votează nu intră pe internet”. Ah, şi este de acord cu Adriana Săftoiu, cînd spune că puştii de azi, sub 18 ani, dar care se dau pe net, sînt alegătorii de mîine.
Cred că trebuie dezvoltat acest tip de comunicare, dar nu cred că trebuie să ne facem iluzii că vom cîştiga alegerile prin ele.
Borţun încă nu realizează că se înşeală. El este convins că, din experienţa sa de pînă acum, poate face previziuni. Astfel, el crede că internetul nu face socializare, ci desocializează şi că nu e în stare să “urnească” lumea. Dumitru Borţun scapă din vedere taman exemplul concret al campaniei lui Traian Băsescu. Borţun uită reacţiile pe care le-au avut românii în cazul referendumului.
Eu înţeleg că domnul Borţun este conferenţiar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice de la SNSPA, dar chiar n-are nici o treaba cu noile forme de media. Se contrazice pe măsură ce începe să tragă concluzii.
PRECIZARE: Înainte de Borţun a mai vorbit şi Gheoghe Teodorescu, Directorul INSOMAR. A citit de pe o coală de hîrtie, n-am reuşit să prind nimic.
Politica 2.0: Zsolt Nagy şi Adriana Săftoiu
Adriana Săftoiu a avut o intervenţie relativ scută, cel puţin comparativ cu cea a lui Zsolt Nagy. Dacă primul a comentat că, în 2004, 8% din campania UDMR s-a desfăşurat pe net (adică newslettere şi alte forme de spam – părerea mea), că blogurile nu atrag electorat şi că oamenii, cu cît îmbătrînesc, nu mai au nici o legătură cu netul (ceea ce e o prostie, dacă e să ne uităm pe studiile recente, dacă ne uităm la tot mai mulţi români trecuţi de 60 de ani care îşi fc abonamente de internet), Adriana Săftoiu spune că electoratul autohton nu dă doi bani pe candidaţi.
Practic, fosta consilieră a lui Băsescu este de părere că românilor nu le pasă de politică, ci doar de campaniile electorale. Asta înseamnă că, pentru ei, a fi interesaţi de campaniile electorale înseamnă a aştepta traistele cu cadouri de la candidaţi, ceea ce explică şi faptul că cei care au dat mai mult au avut mai multe voturi. Românul este conştient că politicienii nu vor face nimic pentru el, drept dovadă şi interesul pe care îl acordă alegerilor: prezenţa la urne este tot mai scăzută de la un scrutin la altul.
În era digitală se cîştigă alegerile cu sacoşa şi plicul.
Adriana Săftoiu
În ceea ce priveşte internetul, Adriana Săftoiu consideră că este aproape irelevant în mediul rural, unde oamenii fie nu au acces, fie nu sînt interesaţi. Şi asta din cauză că grijile mai importante ţin de electricitate, apă curentă, gaz etc. La care se adaugă faptul că 50% dintre cei care merg la vot provin din mediul rural.
Politica 2.0: Comunicarea politică. Reguli şi excepţii – Phil Noble
După vreo două minute de introducere a evenimentului, susţinută de Dragoş Stanca, şi alte 10 minute de introducere de la Emil Hurezeanu, vorbeşte Phil Noble.
“Tehnologia e minunată, dar nu e perfectă. It’s taking you a lot“, îşi începe Noble speech-ul, anunţînd că prima oară cînd a trecut prin România, în 1976, pe vremea cînd avea “părul lung şi umbla cu rucsacul în spate”, nu se gîndea că alegerile pot fi extrem de influenţate de ceea ce urma să fie numit internet.
The Internet is some thing fundamentally different. It will change our world the same way as the invention of the printing press and the coming of the industrial age.
Bill Gates
Citatul de mai sus, spune Noble, este principiul după care s-a ghidat, la fel cum alţii au drept carte de căpătîi Biblia.
Acum 20 de ani nu existau telefoane mobile, acum are jumătate din populaţia globului, este o revoluţie a comunicării ce ar trebui luată în seamă. “The power of the internet increases every 2 years”, îl citează pe Gordon Moore, unul dintre fondatorii Intel.
În ceea ce priveşte campania electorală din SUA, Noble spune că cea a lui Obama este unică, nu a mai existat ala ceva. Practic, e o combinaţie perfectă a cinci factori: un mesaj corect (big change, real change), un candidat “corect” şi potrivit (are poveste: este un negru, nu este un candidat tradiţional – dacă ar fi fost 1946, iar UK ar fi ales o femeie cu părul alb, al cărei nume de familie este Hitler… ei bine, cam asta este diferenţa), momentul potrivit, adversarul potrivit şi tehnologia potrivită.
Spre deosebire de ce conta pînă acum într-o campanie tradiţională, mai nou, nu sînt importanţi doar banii, apariţiile în presă, sondajele şi susţinerea tradiţională. Mai nou, contează ce trafic are site-ul tău, recomandările pe care le primeşti (ex: Oprah i-a făcut lobby lui Obama), lista de prieteni de pe site-urile de socializare etc.
A strîns patru milioane de dolari în urma unei acţiuni de donare. Practic, oamenii erau invitaţi să doneze cîte 250 de dolari pentru a intra pe o listă din care se alegeau, aleatoriu, patru nume. Cei patru urmau să ia cina cu Obama şi familia sa.
Un alt exemplu de acţiune de masă a fost strîngerea celor 75.000 de oameni prezenţi la ultima convenţie, cu condiţia să doneze minimum cinci dolari. Oamenii au fost foarte interesaţi, dovadă şi numărul celor care au participat, deloc de neglijat.
Voter Generated Content este un nou concept apărut ca urmare a campaniei lui Obama şi, de altfel, un nou trend în ceea ce priveşte campaniilor politice. Exemplu stă un desen realizat de un susţinător, devenit ulterior viral. Ideea a fost preluată şi de alţi susţinători, care au adăugat pe poza candidatului cîte un cuvînt care, din punctul lor de vedere, reprezenta ceea ce îşi doreau de la Obama. Nici concurenţa nu s-a lăsat mai prejos, ajungînd să parodieze acest gen de acţiune, semn că a avut succes.
Noble spune că se simte ca şi cum ar avea reacţia unei prostitutate de 65 de ani care s-a îndrăgostit de un client, adăugînd, în final:
You are the people who are leading this revolution.
