Arhitecturale

suntem perfecti. arhitecti.

fragila, in bataia vantului, se legana o panza minunata. era vara si lui nu ii era frica de lumina.

o carte rosie intr-o sacosa

aruncata in graba in sacosa in tramvai in drum spre piata. Nu de alta, dar cele fix 5 statii pana la cea mai apropiata ii pareau atat de lungi incat o speriau la gandul ca iar isi va umple capul cu ganduri din cele care nu o lasa noaptea sa doarma. Era mica si rosie si putea fi carata usor, pe langa kilogramele de cartofi si varza pe care le avea de cumparat. ah, si morcovi, sa nu uite. toate hotarate, isi trase sosetele albastre si-si puse pantofii de asta primavara, inchise usa in urma si porni.

o femeie, in drum spre piata.
Bucuresti, octombrie anu’ asta.

teracota

vand vant

am cativa litri buni de vanzare si-i dau ieftin: trei ganduri bune sticla de juma’. nuu, nu dati buzna! e destul pentru toti. stati frumos la coada si incercati sa va ordonati si gandurile. nu primesc sifonate, nici rupte. veniti cu ganduri potrivite. nu prea dau rest, da’ pentru urgenta va dau la schimb resturi de ploaie. nu primesc maruntis. marfa de calitate nu se returneaza, deci luati aminte de vreti sa luati.  nu va aduceti sticle. nici peturi. nici borcane. vand vant si-l dau ieftin.  nu dau pe datorie, sa se stie!

vand vant si strig vand vant.

data viitoare aduc si din import. pentru rezervari si comisioane, apelati cu incredere.

femeile fara chip

auzi, da ce-i atata graba?  las’ ca treaba nu ne lasa s-o lasam. om sta de vorba si-n picioare o lecuta ca nu e foc, altminteri oi avea vorbe cu ion. ca sa nu ne lungim cu vorba, ia mai bine zi mataluta care floare-n floare de santa marie? apai lumea-i mare si or pleca unde-or vedea cu ochii, sanatosi sa fie. numa eu-s mai amarata, ce sa-i fac? amu vine iarna si ….n-avea grija, are dumnezau grija de noi…

banca nu mai exista de multa vreme. venise apa si-i rupsese pilonii si  ionica n-avusese timp sa mai faca una

Compunere: A venit Toamna

Anotimpul meu preferat. Atat cat mai e – o luna, doua, pana incepe alt anotimp preferat… de altcineva.

La fiecare inceput de septembre, odata cu mirosul de frunze arse si parguitul strugurilor, cu castane maronii si crengi golase, imi aduc aminte si de mirosul dulceag de plastic al copertilor de caiete si cel al foilor abia uscate de cerneala din manualele colorate. Si nerabdarea de a trece in clasa2-a, a 3-a, a9-a…Ce frumos a fost. Si ce mult timp a trecut de-atunci… o mica mare vesnicie si-mi vine sa-o retraiesc …

In fiecare an, la fiecare inceput de sfarsit, cand toate sunt pe duca – frunze, pasari calatoare, soare, mare…mie imi vine sa incep.

Re:venire

Ok, Ok. Am inteles. Trebuie sa mai pun ceva pe blog. Am lipsit prea mult si voi, cei care mai nimeriti – din intamplare au ba – paginile aste, va poate intrebati de mai traiesc.

Imi fac datoria la insistentele publicului – rusine mie:D- si va povestesc de ce-am lipsit.

Iaca de ce:

Si pentru iertare, va imbii la Turta Dulce:

Merge?

AuGust 4 Ever

oamenii interesanti, adica. Cei pe care ii gasesti cand ii gasesti si care te uimesc instant si iremediabil. Obisnuiam sa cred numai in lucruri. In toate. De ceva vreme, mai ca imi vine sa cred si in oameni. Hm… o fi de bine sau o fi de la caldura?

Caldura mare, mon cher!

Revin mai pe racoare. Zi buna sa aveti!

mauve

un cal colorat

just another tree

Redaddict

primaVara

No trespassing

Geometrie pe apa